S-o lăsăm totuși mai moale
nu prostia ne dictează
noi o luăm singuri la vale
când n-avem înger de pază
Nu prostia ne dictează
ne descurcăm de minune
de la vecini luăm o rază
răsărind când altu-apune
Ne descurcăm de minune
dar o luăm singuri la vale
și ne-buni lângă ne-bune
s-o lăsăm totuși mai moale
Când prostia ne dictează
s-o lăsăm poate-i pe fază
Costel Zăgan, CEZEISME II