COSTEL ZĂGAN

Mâinile se roagă mângâind, iubito

Despre tine înfloreşte teiul
despre sânii tăi în floare
ceru-mbracă-n stele cheiul
valul mării rău mă doare

Despre sânii tăi în floare
toate florile-mi vorbesc
dragostea care pe care
demon cu chip îngeresc

Toate florile-mi vorbesc
ceru-mbracă-n stele cheiul
dorul meu prea omenesc
despre tine înfloreşte teiul

Despre sânii tăi în floare
îngerii nu pot să zboare

(din volumul „Cezeisme II”)

 

 

CERERE DE ADUCERE-AMINTE

Creangă potrivește vorba

ninge molcom la Moldova

vertical sau dintr-o parte

ninge viața peste moarte

Totu-i alb ca o hârtie

cerul iată parcă scrie

iarna rupe lumea-n două

să facă alta mai nouă

Fir-ar timpului să-ți fie

ninge ca-n copilărie

oamenii-s de multe feluri

hai cu sania în ceruri

Să ne dăm frumos la vale

iubire printre țâțele tale

Costel Zăgan, CEZEISME II

TĂCERE CU EFECT RETRO

Mă plimb cu paşii grei de Iorga

o Doamne în ce veac am scris

tăcerea-şi acordează orga

şi mă trezesc din nou în vis

O Doamne în ce veac am scris

pe trepte de solar liceu

de cartea-mi părea paradis

iar Eminescu Dumnezeu

Pe trepte de solar liceu

tăcerea-şi acordează orga

şi-n amintire iată eu

mă plimb cu paşii grei de Iorga

Pentru un veac sau o poate un mileniu

împărtăşind tăcerea altui geniu

Costel Zăgan, Cezeisme, 2008

 

FALIMENTUL ISTORIEI

Istoria domnilor este o caricatură

Însuşi Dumnezeu iată-I şomer

să tac dracului totuşi din gură

îmi zic sprijinindu-mă de cer

Însuşi Dumnezeu dacă-I şomer

dracul L-a pus să-şi vândă raiul

ceva de la Apocalipsă totuşi mai sper

să nu se mai ţină de noi ca scaiul

Dracul m-a pus să visez raiul

cum aş putea să tac din gură

când văd şi-n ochiul Creaţiei paiul

şi-nţeleg că totu-i o caricatură

Şi chiar Dumnezeu ultimul şomer

şi-a închis prăvălia şi-a fugit din cer

Costel Zăgan, Cezeisme II

VIZIUNE AMBULATORIE

Păcat prostia că nu doare

căci doctorii ar şti ce este

păcat că nu-i nici de vânzare

toţi ne-am îmbogăţi fără de veste

Cum doctorii nu ştiu ce este

eu stau la rând pentru consult

făcutu-m-am iar de poveste

un prost în minus nu-i prea mult

Mai stau la rând pentru consult

inteligenţa tot nu-i de vânzare

impersonal pe mine mă ascult

păcat prostia că nu doare

Că doctorii nu ştiu ce este

un pas când fac şi dau iar peste

Costel Zăgan, Cezeisme II

FARMECUL CRUCII

Crucea-i pâine cotidiană

crucea-i cale către mâine

zi de zi și rană de rană

poate veșnicia vine

Crucea-i calea către mâine

crucea-i salvarea noastră

suferința doar rămâne

și tot ea pasăre măiastră

Crucea-i salvarea noastră

zi de zi rană de rană

valul roz marea albastră

crucea-i pâine cotidiană

Cărare de la rău la bine

crucea-i cale către m(â)ine

Costel Zăgan, CEZEISME II

LIVRET MILITAR PENTRU CONDIȚIA UMANĂ

 N-am crezut vreodată

să ne-ntoarcem iar

vreme blestemată

Doamne ce coșmar

Să ne-ntoarcem iar

la ce-am renunțat

nici poate-un barbar

poate însă un soldat

De ce-am renuțat

vreme blestemată

lumea-n lung în lat

n-am crezut vreodată

Să ne oglindim doar

în livretul militar

Costel Zăgan, CEZEISME II

ECLEZIAST XXI

 Vorbește deșertăciunea din mine 

vorbește deșertăciunea din lume

și parcă-aud doar cuvinte divine

viața Doamne se ține de glume

Vorbește deșertăciunea din lume

vorbește deșertăciunea din lucruri

deșertăciunea deșertăciunilor nume

de tristețe numai tu ai să te bucuri

Vorbește deșertăciunea din lucruri

scoțând numai cuvintele divine

parc-aș stoarce noaptea din lucruri

vorbește deșertăciunea din mine

Vorbește deșertăciunea din lume

totuși Doamne nu mai știu cum e

Costel Zăgan, CEZEISME II

ATAC SURPRIZĂ

 Uite-așa vedetă după vedetă

ocupatu-ți-au Parnasul

de-aia nimeni nu regretă

cu drapelul îți ștergi nasul

Ocupatu-ți-au Parnasul

Johnny Billy et company

unde Stalin întoarse ceasul

de ce te-ai împotrivi

Johnny Billy et company

nimeni totuși nu regretă

nu mai au ce pustii

 așa vedetă lângă vedetă

Ocupatu-ți-au Parnasul

pe Carpați punând compasul

Costel Zăgan, CEZEISME II

CU REVERENȚĂ, UNUI MARE MAESTRU AL LITEREI (GABRIEL DÎRMON)

 CU REVERENȚĂ, UNUI MARE MAESTRU AL LITEREI!

CERERE DE ADUCERE-AMINTE

Creangă potriveşte vorba

ninge molcom la Moldova

vertical sau dintr-o parte

ninge viaţa peste moarte

Totu-i alb ca o hârtie

cerul iată parcă scrie

iarna rupe lumea-n două

să facă alta mai nouă

Fir-ar timpului să-ţi fie

ninge ca-n copilărie

oamenii-s de multe feluri

hai cu sania în ceruri

Să ne dăm frumos la vale

iubire printre ţâţele tale

Costel Zăgan

LA MIJLOC E MODUL

S-o lăsăm totuși mai moale

nu prostia ne dictează

noi o luăm singuri la vale

când n-avem înger de pază

Nu prostia ne dictează

ne descurcăm de minune

de la vecini luăm o rază

răsărind când altu-apune

Ne descurcăm de minune

dar o luăm singuri la vale

și ne-buni lângă ne-bune

s-o lăsăm totuși mai moale

Când prostia ne dictează

s-o lăsăm poate-i pe fază

Costel Zăgan, CEZEISME II