MAI SUS

 Când merg la biserică, soarele se dă la o parte!

Costel Zăgan, Inventeme

SOREN KIERKEGAARD

 ***

Creștinismul nu pune câtuși de puțin accentul pe ideea de frumusețe fizică, care însemna totul la greci...

Apare atunci problema de a ști dacă Iisus trebuie reprezentat ca un ideal de frumusețe umană. Și asta cu atât mai mult cu cât, deși i s-au găsit atâtea lucruri în comun cu Socrate, nimeni nu a gândit lucrurile pe versantul acesta. Căci Socrate, după cum se știe, era mai urât decât cele șapte păcate capitale.

TOMA DE KEMPIS, URMAREA LUI HRISTOS:

 * Cea mai înaltă trudă a noastră deci să fie aceea de a gândi adânc la viața lui Iisus Hristos.

CRISTIAN BĂDILIȚĂ, SACRU ȘI MELANCOLIE, TIMIȘOARA, 1997

 Dar când e vorba de Iisus, politicul dispare.

B. STEFFEN

 * Iadului i se supune numai cine se supune păcatului.

CIORAN, ÎNDREPTAR PĂTIMAȘ, 1991

 Dar cum aș uita o mare în care mi-am lăsat gândul?

DUMITRU STĂNILOAE

 *** În direcția refacerii legăturii cu Dumnezeu, legătură stricată prin păcat, Iisus trebuia să împace pe Dumnezeu cu omul.

*** Sângele Mielului dumnezeiesc, care nu sfârșește niciodată de-a curge și de-a se împărtăși, are o putere de curățire reală a tuturor celor ce se împărtășesc din el. 

*** Singur Hristos mântuiește.

IISUS HRISTOS SAU RESTAURAREA OUMULUI

LITERATURA ROMÂNĂ CONTEMPORANĂ POEZIA, EDITURA ART CREATIV, BUCUREȘTI, 2020

 TEODOR DUME

TĂCERE, SE MOARE

nimeni nu vrea să moară chiar dacă

mâinile adunate lângă piept

pliază liniștea din durerea ascunsă

în lumina fugărită de întuneric

tot ce a fost să fie a fost

ce trebuia să fie este

dincolo de orizont

plouă

viața topită până la os

picură încet

și-ngustează aleea

înspre un Dumnezeu lacom

mult pre lacom pentru o viață simplă

nicio lumină nu e atât de puternică

încât să licăre în interiorul ei

dar înainte de toate se moare

tăcere

DAN SOCIU, PORC ȘI SENTIMENTAL, ÎNȚELEPT ȘI RĂU, Editura Polirom, 2021

 ***

toate-mi sunt străine, deși-mi par încă familiare

ca unui basarabean panoul gării Basarab 

ori unui arab aroma de kebab

când n-are poftă de mâncare

toate sunt fantome-n ceață, deși încă mă ating

ca fumul șaormeriilor pe fluturele alb

care zboară peste gara Basarab

la ora când grătarele se sting

HORAȚIU IOAN LAȘCU - numai de bine

 despre poeți - mai puțin în ziua de azi

(absolvenții triști ai iluziei despre care se

vorbește cu pioșenie

la ora când se închid cimitirele )

numai atât cât să poți afla ceva compromițător 

numai atât cât să te poți îndrăgosti de o 

legendă sau

să înveți disprețul suveran (”O, râsul

satisfăcut al proștilor! ”)

numai atât cât în oglindă să-ți

batjocorești chipul cu o imagine

bat clopotele aici în singurătatea morții

mi-e a pelin și a sunete deșucheate

pe aceste pământuri târzii peste care noaptea fluieră a pagubă

mai e puțin și va bate o altă înviere a

simțurilor

(lămurește-ți unghiul adult al nașterii tale!)

în rest numai bine

 Biblioteca este vie, repiră în ritmul lecturii!

COSTEL ZĂGAN, INVENTEME

SAU NESEMNAT

 Sărmanii oameni

sunt mânați spre abatoarele insalubre

ca o cireadă

de biete vite bolnave și neajutorate

însă mai bine nu mai zic nimic

căci și gândurile mele aduc alte coșmaruri

proces-verbal

încheiat astăzi

ziua ora clipa

lumea a fost curățată de oameni

n-a scăpat nimeni

viu sau mort

bărbat sau femeie

copil sau Dumnezeu

drept care s-a încheiat

cu

prezenta 

sau

absenta

lume

COSTEL ZĂGAN, NEPOTUL LUI KAFKA, EDITURA ECREATOR, BAIA MARE, 2024

 

COSTEL ZĂGAN, NEPOTUL LUI KAFKA, Editura Ecreator, Baia Mare, 2024

 Moștenirea kafkiană este vizibilă în felul în care autorul abordează teme de absurd și alienare în fața puterii și violenței.

       DR. ADRIANA CRĂCIUN

Activ

Costel Zăgan

  · 

Distribuit pentru: Public

Ioana Manolache

  · 

https://www.youtube.com/watch?v=ApwA8l8khhk

Uneori mă întreb și eu ce mai fac și mă trezesc

privind în jur, negăsindu-mă nicăieri!

Oricum, a doua zi se va găsi cineva să mă aducă de

la obiecte pierdute ! ...Aș vrea să mă laud cu

noaptea aceasta splendidă, dar știu că numai tu

poți face luna să crape mugurii de dorință !

Noapte bună, Amintire, noapte bună !

Costel Zăgan - fragment din romanul Deșertul de catifea - 2015 -

EU, EMIL CIORAN

 

sâmbătă, 26 noiembrie 2022

EU, EMIL CIORAN

 Nu poți iubi ceva fără să iubești inconștient totul.

EMIL CIORAN, CARNETUL UNUI AFURISIT

SUBLIMA COMEDIE

Ziua Naţională: Cehia

Sublima comedie

Ca şi o speranţă dusă

domnilor eu râd în rusă

câinele râde-n engleză

doar aşa de antiteză

O raţă râde în cehă

mai ceva decât o sfeclă

numai lupul în slovacă

râde mai rău ca o vacă

Şi un cui rănit în freză

râde de cheia franceză

vai de mama lor de boi

fac politică-n butoi

Şi o curcă foarte chioară

poftim râde la chitară

sonet epigramatic de Costel Zăgan din Cezeisme II (24 august 2014)

 OASPEȚI DE ONOARE: GEORGICĂ MANOLE

CUTIA DE ALPACA

Georgică MANOLE

[cuvinte cheie: Costel Zăgan, „Erezii second hand”, cadrul didactic român, educaţie, Ion Ianoşi, „Contemporanul – ideea europeană” nr. 8 din 2016, cosmopolitism, Nicolae Breban, Ionel Valentin Vlad, Bogdan C. Simionescu, latina în şcoală, ]

Începe un nou an şcolar şi tocmai citesc „Erezii second hand”, o carte de poezii scrise de Costel Zăgan. Să reţinem poezia „Erezia cadrului didactic român”: „Profesorul slugă la doi stăpâni / la copii şi la ministrul învăţă / mântului planuri de lecţii şi pla / nuri de viitor de dimineaţă şi pâ / nă seara n-apuci nici să trăieşti / d-apoi când să-ţi mai iubeşti par / tenerul de viaţă şi de moarte ha / bar n-ai cum au apărut copiii între / două grade didactice definitivare / în zădărnicie copilăria examen la / care vei pica iarăşi la prima pauză / te uiţi în oglinda şcolii ca la o carte / necitită a fi sau a nu fi acesta-i în / văţământul românesc domnule Ham / let o întrebare cu răspunsul plătit / politic din păcate sună clopoţelul”. Cred că se poate reţine şi „Inefabila erezie a educaţiei”: „Nasc şi la Moldova dascăli zău am / văzut măcar unul înconjurat precum / Socrate de invidia celor şapte minuni / ale lumii moderne admiră şi taci mi / s-a spus prostia are cuvântul la orice / oră din zi şi din noapte prin urmare nu / pot îmi iau steaua de coadă şi-o azvârl / cale de-un poem citiţi şi bucuraţi-vă / aţi amânat Apocalipsa c-un zâmbet”. Însă eu zic să fim atenţi şi la poemul „Jungla didactică”: „Autoritate versus indiferenţă nova didactica / jungla de la şcoală măria sa leul pardon e / levul în fine şi-a instalat tronul pe catedră pro / fesorii pisoiaşii educaţiei naţionale îşi admiră / plictisiţi capodopera nu le vine să creadă că / pot să se retragă din scenă cu tot cu raţiune şi / să toarcă liniştiţi blană lângă blană măcar până / trece coşmarul acesta didactic surpriză însuşi / leul îşi ridică laba în semn de respect / noapte bună părinţi”; Am citit, am reţinut: Nicolae Iorga: „Omul trebuie să aibă şi prieteni şi duşmani. Prietenii îl învaţă ce trebuie să facă, iar duşmanii îl obligă să facă ce trebuie”; Ioan Heliade Rădulescu: „Fără şcoală să nu aştepte nimeni nici părinţi buni, nici fii buni şi, prin urmare, nici stat bine organizat şi bine cârmuit şi păstorit”; Ion Ianoşi: „Ader la chemarea tolstoiană: să fii util!”; Vintilă Horia: „Sunt din ce în ce mai mult convins că intelectualii de la noi sunt superiori tuturor intelectualilor europeni”; Constantin Noica: „Avantajul filozofiei este acela de a putea începe de oriunde”; Vasile Muscă: „Disperarea pe care Cioran o poartă cu sine pretutindeni în lume, chiar strigată în franceză, este în substanţa sa intimă profund românească”; C. Rădulescu-Motru: „Nu pietrele fac stilul unei clădiri, ci creaţia lăuntrică a celui ce clădeşte”; Veronica Niculescu: „Cu fiecare carte citită, vântul bate altfel”; Cătălin Pavel: „Nu se poate găti fără să miroasă a ceapă”; Iaromira Popovici: „Să mă trăiască viaţa pe mine!”; Ion Ianoşi, în „Contemporanul – ideea europeană” nr. 8 din 2016, despre cosmopolitism: „ A fost tratat injurios, unele dicţionare se încăpăţânează şi acum să-i reţină, prioritar, sensul negativ („concepţie care propagă indiferenţa faţă de patrie, neîncrederea în capacităţile creatoare ale propriului popor, dispreţul faţă de valorile culturii materiale şi spirituale ale propriei naţiuni..” – citez o ediţie din 2004!), altele preconizează printre sensuri, unul corect, deşi tot limitat („concepţie potrivit căreia patria e lumea întreagă, iar omul, cetăţean al ei”; cosmopolit e cel „care ţine de mai multe culturi”, omul care se doreşte „universal”). L-aş invoca pe Nicolae Breban: are două cetăţenii, română şi germană, stă anual câteva luni la Paris şi la Florenţa sau, tocmai în momentul de faţă, la Padova; acolo îşi scrie mare parte din volume, romane, memorii, traduceri din elegiile clasice germane, Goethe, Rilke ş.a. Ilustrează opusul primei definiţii citate. Este deopotrivă scriitor român prin excelenţă şi un spirit european permeabil valorilor. Îl venerează pe Dostoievski, care a scris la Florenţa „Idiotul” şi parte din „Demonii”, şi pe Nietzsche, care locuia alternativ în Elveţia, Franţa de Sud, Italia de Nord”; Educaţia, puncte de vedere: Ionel Valentin Vlad, Preşedinte al Academiei Române (în „Contemporanul – ideea europeană” nr. 8 din 2016): ”Lupta pentru diminuarea orelor de latină, limbă şi literatura română, este o inconştienţă, pur şi simplu. Academia Română face demersuri în sprijinul acestor discipline, le pune şi pe internet, scrie adrese peste adrese către Ministerul Educaţiei Naţionale. Cu toate acestea funcţionarii de la Ministerul Educaţiei naţionale schimbă programa. Alaltăieri mi-am dat demisia din Consiliul Naţional al Cercetării Ştiinţifice. Te duci şi spui nişte lucruri care au sens, au coerenţă, au tot ce se cade într-o lume civilizată. Am fost numit preşedinte al acestui Consiliu. În calitatea mea de Preşedinte al Academiei Române, am vorbit şi am făcut pledoarii în favoarea limbii latine şi literaturii române. Nu concep ca momentul în care discutăm nişte lucruri, să faci altceva. Nu concep ca Academia Română să fie folosită, numele ei să fie folosit, numele preşedintelui, numele meu, să fie folosit pentru a gira nişte lucruri inacceptabile. Eu am un singur nume şi o singură onoare. Nu accept aceste lucruri. Şi mi-am dat demisia”; Bogdan C. Simionescu, academician (în „Contemporanul – ideea europeană” nr. 8 din 2016): 1. „Ce am făcut noi? Am închis şcoli şi grădiniţe, pentru că nu erau rentabile. Statul trebuie să asigure, prin Constituţie, accesul copiilor la şcoală şi să ofere condiţii prielnice de învăţare. Nu părinţii şi copiii trebuie să găsească modalităţi de a transporta elevii la şcoală. Copiii nu tre să parcurgă kilometri întregi în fiecare zi pe jos pentru a merge la şcoală”; 2. „Când eram student la Institutul Politehnic Iaşi, aproape 50% dintre colegii mei proveneau de la ţară. În aceeaşi universitate – acum se numeşte Universitatea Tehnică din Iaşi – din cele unsprezece facultăţi, în nouă facultăţi, în ultimii cinci ani, nu a învăţat nici un fiu de ţăran. Nici unul. Eu nu mă tem să spun că ceea ce se întâmplă e un fel de… genocid faţă de acest popor”; 1. Venind vorba despre roman, avem şi pe cel de tip „self help”, avem şi romanul „în straturi” precum şi romanul bazat pe „veridicitate cognitivă”(documente şi întâmplări din documente); 2. În teatru ar continua lupta dintre implicit şi explicit, dintre simbolic şi gest concret; 3. Adina Diniţoiu e convinsă că „la scriitorii optzecişti, comunismul e văzut ca o perioadă de ruptură, de discontinuitate istorică flagrantă şi traumatică, resimţită etic şi existenţial de generaţia lor tânără, idealistă şi încrezătoare într-un viitor dincolo de comunism”. Corect, zic eu, numai că mulţi acei optzecişti au devenit după Revoluţie mici ceauşişti prin instituţiile, uniunile şi asociaţiile de cultură. Cum ar fi pe la USR; 4. Se vorbeşte tot mai mult că anul 1989 ar fi hotarul între „comunismul agonic” şi „postcomunismul haotic”; 5. Găsesc undeva un topos de luat în seamă: „modelul curţii interioare”; 5. Interesantă descoperire la politicieni şi nu numai: „comportamentul adamic”. Nimic din ce este până la el nu recunoaşte. Totul începe cu el; 6. Bedros Horasangian ne atrage atenţia şi să fim atenţi că „în România fiecare este omul cuiva”. Poporul zice că atunci când vrei să arunci cu piatra într-un câine, asigură-te a cui e câinele.

Teroarea Cifrelor

Blog personal