Iadul este existența chinuită pe planul eternității.
Este deficiența spiritului, deformarea, fără speranță de îndreptare, a vieții sufletești.
E neputința spirituală împreunată cu disperarea, produsă de conștiința veșnicei perpetuări a acestei stări.
E neputința iubirii, a comuniunii.
DUMITRU STĂNILOAE, IISUS HRISTOS SAU RESTAURAREA OMULUI, SIBIU, 1943