Patria-i locul unde Dumnezeu este acasă.
Costel Zăgan
* Prea multă poezie, prea puțini creatori.* Frunza: bate spre galben, în patru acte. (Costel Zăgan)
N-am crezut vreodată
să ne-ntoarcem iar
vreme blestemată
Doamne ce coșmar
Să ne-ntoarcem iar
la ce-am renunțat
nici poate-un barbar
poate însă un soldat
De ce-am renuțat
vreme blestemată
lumea-n lung în lat
n-am crezut vreodată
Să ne oglindim doar
în livretul militar
Costel Zăgan, CEZEISME II
Un poem ca o lovitură
de sabie întâmplări
scoase de la
naftalina prezentului
prospete nevoie mare
și-un chenar gros
al ironiei
mai mult
decât necesar
Te miri și împietrești
Sodoma sau Gomora
Două picioare
niciun pas
de la
inspirație
la
rugăciune
Aleluia
Costel Zăgan, Elegii alese de melancolie
Vorbește deșertăciunea din mine
vorbește deșertăciunea din lume
și parcă-aud doar cuvinte divine
viața Doamne se ține de glume
Vorbește deșertăciunea din lume
vorbește deșertăciunea din lucruri
deșertăciunea deșertăciunilor nume
de tristețe numai tu ai să te bucuri
Vorbește deșertăciunea din lucruri
scoțând numai cuvintele divine
parc-aș stoarce noaptea din lucruri
vorbește deșertăciunea din mine
Vorbește deșertăciunea din lume
totuși Doamne nu mai știu cum e
Costel Zăgan, CEZEISME II
Nepotul lui Kafka sunt eu... nepotulUn nou volum de excepție apărut la editura eCreator Baia Mare, în toamna anului 2024, ne va încânta și...