***
toate-mi sunt străine, deși-mi par încă familiare
ca unui basarabean panoul gării Basarab
ori unui arab aroma de kebab
când n-are poftă fe mâncare
toate sunt fantome-n ceață, deși încă mă ating
ca fumul șaormeriilor pe fluturele alb
care zboară peste gara Basarab
la ora când grătarele se sting
Zile otrăvite de speranță
zile otrăvite de iubire
ura de-o să ia vacanță
lumea dacă-i mănăstire
COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
despre poeți - mai puțin în ziua de azi
(absolvenții triști ai iluziei despre care se
vorbește cu pioșenie
la ora când se închid cimitirele )
numai atât cât să poți afla ceva compromițător
numai atât cât să te poți îndrăgosti de o
legendă sau
să înveți disprețul suveran (”O, râsul
satisfăcut al proștilor! ”)
numai atât cât în oglindă să-ți
batjocorești chipul cu o imagine
bat clopotele aici în singurătatea morții
mi-e a pelin și a sunete deșucheate
pe aceste pământuri târzii peste care noaptea fluieră a pagubă
mai e puțin și va bate o altă înviere a
simțurilor
(lămurește-ți unghiul adult al nașterii tale!)
în rest numai bine
*** toate-mi sunt străine, deși-mi par încă familiare ca unui basarabean panoul gării Basarab ori unui arab aroma de kebab când n-are poft...
