CA O RANĂ VIAŢA

În

anul

108

după

Eminescu

Am

bătut

la

porţile

cerului

Şi

drept

răspuns

Mi

s-a

dat

un

nor

Ca

o

foaie

albă

de

hârtie

Acesta

e sufletul

tău

Mi

s-a spus

Iar

sângele

a-nceput

să

mă scrie

 

Costel Zăgan

 , 

Poeme infracţionale

 O ZI CÂT O POEZIE

Doamne ninge eminescian
din cuvinte şi din amintire
ninge cum n-a nins de-un an
peste viaţa noastră cu iubire  

Din cuvinte şi din amintire
Eminescu se-ntrupează iar
o năravul nostru din nefire
îl aruncă unii ca pe-un zar  

Eminescu se-ntrupează iar
ninge cum n-a nins de-un an
îngerii dau stelele cu var
ninge Doamne eminescian 

Ning cuvinte vai şi ning tăceri
din posteritate până ieri  

Costel Zăgan

 , 

Cezeisme II

  

6Tu, Serafic Monica, Claudia Stejar şi alţi 3

3 distribuiri

Îmi place

Comentează

Distribuie

0 comentarii

Activ

Scrie un comentariu...

EREZIA DE-A FI EMINESCU

Doar atât Să existăm eminescian Căci

unde-ajunge nu-i hotar Nici ochi spre

a cunoaşte Şi vremea-ncearcă în zadar

Din goluri a se naşte Vreme trece vre

me vine În prezent le-avem pe toate Dar

de-a lor zădărnicie Tu te-ntreabă şi so

coate Pot să mai reînviu luminos din el

ca Pasărea Phoenix O nu credeam să-nvăţ

a muri vreodată Codrule codruţule Numai

cuvintele limbii române tac despre mine

Restu-s somnoroase păsărele Doamne ca să

pot să mă trezesc odată Pe mine mie redă-

mă

Doar atât

Costel Zăgan, Erezii de-o clipă