CA O RANĂ VIAŢA
În
anul
108
după
Eminescu
Am
bătut
la
porţile
cerului
Şi
drept
răspuns
Mi
s-a
dat
un
nor
Ca
o
foaie
albă
de
hârtie
Acesta
e sufletul
tău
Mi
s-a spus
Iar
sângele
a-nceput
să
mă scrie

O ZI CÂT O POEZIE
Doamne ninge eminescian
din cuvinte şi din amintire
ninge cum n-a nins de-un an
peste viaţa noastră cu iubire
Din cuvinte şi din amintire
Eminescu se-ntrupează iar
o năravul nostru din nefire
îl aruncă unii ca pe-un zar
Eminescu se-ntrupează iar
ninge cum n-a nins de-un an
îngerii dau stelele cu var
ninge Doamne eminescian
Ning cuvinte vai şi ning tăceri
din posteritate până ieri
*** toate-mi sunt străine, deși-mi par încă familiare ca unui basarabean panoul gării Basarab ori unui arab aroma de kebab când n-are poft...