Femeia concurează cu succes orice deșertăciune.
Costel Zăgan
Un poem ca o lovitură
de sabie întâmplări
scoase de la
naftalina prezentului
prospete nevoie mare
și-un chenar gros
al ironiei
mai mult
decât necesar
Te miri și împietrești
Sodoma sau Gomora
Două picioare
niciun pas
de la
inspirație
la
rugăciune
Aleluia
Costel Zăgan, Elegii alese de melancolie
Vorbește deșertăciunea din mine
vorbește deșertăciunea din lume
și parcă-aud doar cuvinte divine
viața Doamne se ține de glume
Vorbește deșertăciunea din lume
vorbește deșertăciunea din lucruri
deșertăciunea deșertăciunilor nume
de tristețe numai tu ai să te bucuri
Vorbește deșertăciunea din lucruri
scoțând numai cuvintele divine
parc-aș stoarce noaptea din lucruri
vorbește deșertăciunea din mine
Vorbește deșertăciunea din lume
totuși Doamne nu mai știu cum e
Costel Zăgan, CEZEISME II
până
la
ultima stea
Cămașa
de nori
mă strânge
de pe
drumuri
la
piept
Nud perplex
la
orele 24
și-o
potecă
de
flăcări somnambule
Costel Zăgan, ODE GINGAȘE
Uite-așa vedetă după vedetă
ocupatu-ți-au Parnasul
de-aia nimeni nu regretă
cu drapelul îți ștergi nasul
Ocupatu-ți-au Parnasul
Johnny Billy et company
unde Stalin întoarse ceasul
de ce te-ai împotrivi
Johnny Billy et company
nimeni totuși nu regretă
nu mai au ce pustii
așa vedetă lângă vedetă
Ocupatu-ți-au Parnasul
pe Carpați punând compasul
Costel Zăgan, CEZEISME II
CU REVERENȚĂ, UNUI MARE MAESTRU AL LITEREI!
IARNĂ-N DOI
Mâinile se roagă mângâind, iubito Despre tine înfloreşte teiul despre sânii tăi în floare ceru-mbracă-n stele cheiul valul mării rău mă doar...