sâmbătă, 17 septembrie 2022

DESPRE PROSTIE, NUMAI BINE; DESPRE PROȘTI, N-AM CUVINTE. (Costel Zăgan)

 

Cele mai faimoase 100+ citate despre prostie

0
3524

Prostia este un izvor aproape infinit de maxime, aforisme, glume, dar în anumite situații poate să fie doar un motiv de nervi. O întâmplare la muncă sau o întâlnire cu prietenii poate să dea naștere unor glume bune sau unui motiv să vrei să părăsești planeta cu bilet doar dus. Cert este că aceste citate despre prostie sunt perfecte în aproape oricare situație.

 

Citate despre prostie

Mai jos vei găsi o listă cu unele dintre cele mai populare citate despre prostie.

 

1. Când vezi cirezile de imbecili, devine suportabilă însingurarea. – Petre Țuțea

2. Un om deştept poate să înveţe şi de la un prost. Invers e mai greu. – François Rabelais

3. Prostia nu este pedepsită cu moartea. Dacă ar fi așa, am avea o scădere dramatică în populație. – Laurell K. Hamilton

4. Un prost nu spune lucruri inteligente dar un om inteligent spune multe prostii. – Garabet Ibraileanu

5. Când spun o prostie, toată lumea mă tolerează, când spun un adevăr, toata lumea mă urăşte. – Johann Wolfgang von Goethe

6. De multe ori taci fiindcă eşti convins de prostia adversarului. – Nicolae Iorga

7. Proştii se plâng că nu sunt cunoscuti de suficient de mulţi oameni, înţelepţii se plâng că nu cunosc suficient de mult oamenii. – Confucius

8. Un prost învăţat e mai prost decât un prost neînvăţat. – Moliere

9. Extazul este ramura netaiată a umilinţei în faţa prostiei. – Sorin Cerin

10. Am răbdare când e vorba de prostie, însă nu cu cei care sunt mândri de ea. – Edith Sitwell

11. Ştiu că sunt prost. Dar când mă uit în jur, prind curaj. – Ion Creanga

12. Singurul nostru dușman pe lume este prostia, întunecimea de minte. – Thomas Carlyle

13. Jumătate din lume este compusă din idioţi şi cealaltă jumătate din oameni destul de deştepţi cât să profite de ei. – Walter Francis Kerr

 

14. Genialitatea poate avea limitările sale, dar prostia nu are acest handicap. – Elbert Hubbard

15. Proștii se însoară totdeauna, nebunii câteodată, înţeleptul nicicând. – Mihai Eminescu

16. Nu există nici plante rele, nici oameni răi, nu există decât proști cultivatori. – Victor Hugo

17. Proştii sunt coșmarul rațiunii. – Costel Zagan

18. Prostia: știința…vidului! – Costel Zagan

 

Citate amuzante despre prostie

Natura prostiei este una cu adevărat comică. Citește următoarele citate despre prostie și alege zicătorile care se potrivesc.

 

19. Nu râdeţi de proşti, fiindcă-şi vor închipui că au umor. – Montesquieu

20. Un inteligent observă tot timpul, dar un prost face tot timpul observații. – Heinriche Heine

21. Cele mai comune două elemente ale universului sunt hidrogenul şi prostia. – Harlan Ellison

22. Sunt mulți proști pe lumea asta și când un om aflat într-o poziție destul de înalta nu-și dă aere, îi bate pe umeri și le spune că e gata să facă orice pentru ei, are toate șansele ca ei să-l socoată isteț. – William Somerset Maugham

23. Prostul are un mare avantaj față de omul deștept: este întotdeauna mulţumit de el însuși.

24. Prostia nu e un handicap în politică. – Napoleon Bonaparte

25. Prostia este infinit mai fascinantă decât inteligența. Inteligența are limitele ei, prostia nu. – Umberto Eco

26. Nimeni nu e destul de inteligent ca să poată convinge pe un prost că e prost. – La Fontaine

27. Un prost găsește totdeauna unul mai prost, care să-l admire. – Nicolas Boileau

28. Proștii mor, dar prostia e nemuritoare. – I.L. Caragiale

29. Îi plâng pe proști și proștii mă înving. – Ana Blandiana

30. Când un prost spune că e prost, e semn bun, înseamnă că se deșteaptă. – Valeriu Butulescu

31. Alfabetizând prostul, îi asigurați acces neîngrădit la cărțile proaste, citind, el își va putea lărgi uimitor ignoranţa. – Valeriu Butulescu

32. Nu se poate trăi decât prost, acolo unde prostia conduce.-  Valeriu Butulescu

33. Numai proștii cred că oamenii mari pot fi scoși din istorie demolându-le statuile. – Valeriu Butulescu

34. Ignorantul nu știe, prostul a aflat, dar a înțeles greșit. – Valeriu Butulescu

35. Imbecilitate, proprietate a unor creiere de a nu se lăsa contaminate de vreo idee. – Valeriu Butulescu

36. Când ești prost nu mai e nevoie să fii și rău. – Vasile Ghica

37. Memoria prostului se depozitează la ficat, sub formă de piatră. – Vasile Ghica

38. Mă tem de proștii cu aspirații. – Vasile Ghica

 

Citate faimoase despre prostie

Prostia este de când lumea, așa că de-a lungul timpului au apărut diferite fraze care să îi surprindă esența în moduri poetice. Astfel de citate despre prostie se regăsesc mai jos.

 

39. Prostul nu e prost destul, până nu e şi fudul. (Proverb românesc)

40. A râde de oamenii de duh este privilegiul proștilor, ei au pe această lume rolul hărăzit bufonilor de la curte, adică sunt oameni lipsiţi de răspundere. – Jean de la Bruyere

41. Prostia și răutatea se însoțesc totdeauna. – Victor Duta

42. Prostul cu memorie bună are la dispoziția lui multe gânduri și fapte, dar nu știe să tragă din ele nici o concluzie. – Luc de Clapiers

43. Nu este nici o ruşine să te naști prost, ruşine e să mori prost. – Marin Sorescu

44. Ataci o părere a unui prost și te trezesti cu prostul întreg în discuție. – Nicolae Iorga

45. Intimitate, o relaţie în care proștii sunt atrași providențial pentru distrugerea lor reciprocă. – Ambrose Bierce

46. Proștii zidesc lumea și deșteptii o dărâmă. – Emil Cioran

47. Prostia cuprinde o doză de seriozitate care, condusă mai bine, ar putea înmulți numărul capodoperelor. – Emil Cioran

48. Prostia tinde să atingă apogeul într-o epocă în care știința face eforturi disperate să demonstreze contrariul. – Mariana Fulger

49. Nu există proști mai dăunători decât cei care au duh. François de la Rochefoucauld

 

Citate scurte despre prostie

Câteva citate scurte care ne arată că prostia se paote afla peste tot.

 

50. Prostia este aberația care a primit o consacrare afectivă. – Gabriel Liiceanu

51. Prejudecățile sunt rațiunea proştilor. – Voltaire

52. Dacă n-ar fi proștii, deștepții ar muri de foame. – Camil Petrescu

53. Doar două lucruri sunt infinite: Universul și prostia umană, iar de cea din urmă sunt foarte sigur. – Albert Einstein.

54. Prostia n-are frontiere: oriunde se simte acasă! – Costel Zagan

55. Prostia recunoaște un singur sentiment și acesta este frica. – Marius Torok

56. Se spune că oamenii veseli spun multe prostii, pe când cei gravi mai puţine, dar mai mari. – Tudor Octavian

57. Scara prostiei trece prin toate capetele; privirile o scoboară. – Max L. Blecher

58. Cu toţii plătim tribut prostiei, doar că unii mai mult decât alții. – Marius Torok

59. Cel mai bun compliment care îl poţi face prostiei este să te dai la o parte ca să o vadă toata lumea. – Marius Torok

60. Prostia, când se uită în oglindă, își spune: Ce deșteaptă sunt! – Radu Herjeu

61. Când eşti prost dispus devii, brusc, obiectiv, vezi lucrurile și oamenii în lumina lor adevărată, adica insuficientă vezi penumbrele lumii, sârnit de propria ta penumbră. – Andrei Plesu

 

Zicatori despre prostie

Cele mai frumoase zicători despre prostie.

 

62. O greșeală des întâlnită, pe care oamenii o fac când încercă să proiecteze ceva 100% antiprostie, este aceea de a subestima inventivitatea nebunilor veritabili. – Douglas Adams

63. Este foarte periculos să fii sincer în condițiile în care nu ești și prost. – George Bernard Shaw

64. Cu cât e mai mică mintea cu atât mai mare e îngâmfarea. – Aesop

65. Prostia are oroare de anonimat. – Vasile Ghica

66. Prostia ar putea contribui la progresul societăţii numai dacă devine impozabilă. – Vasile Ghica

67. Sunt prostii extrem de complexe, pe care numai înțelepții le pot comite. – Valeriu Butulescu

68. Prostia e mai puţin densă decât inteligența, de aceea e tot timpul deasupra. – Valeriu Butulescu

69. Tratați cu îngăduință această prostie, a fost comisă în numele unui ideal înalt. – Valeriu Butulescu

70. Prostul care începe să se îndoiască de perfecțiunea lui devine simpatic. – Valeriu Butulescu

71. Întregul întuneric al istoriei poartă și semnătura prostiei. – Vasile Ghica

72. În tandrețea ei nemăsurată, prostia nu va lăsa nici un umorist să moară de inaniție. – Vasile Ghica

73. În mâna prostului, creionul devine mitralieră. – Vasile Ghica

74. I se zărește chelia prostiei de câte ori încearcă să fie spiritual. – Vasile Ghica

75. Fără vocație, prostul rămâne idiot. – Vasile Ghica

76. Este un prost autentic, nu din cei care îți mai oferă șansa să te înșeli. – Vasile Ghica

77. Este o prostie să cruți ceea ce nu știi pentru cine păstrezi. – Publius Syrus

78. La cel prost tăcerea ţine loc de înţelepciune. – Publius Syrus

79. Dacă prostia ar produce suferință, sunt oameni care ar trebui să umble pe uliță urlând de durere. – Mihail Sadoveanu

80. Prostia, ca și mirosul dihorului, ușor poate deveni armă. – Valeriu Butulescu

81. Nu are rost să cerneți prostia, în sită sau sub sită, tot se va face auzită. – Valeriu Butulescu

82. A face pe prostul la timpul potrivit este cea mai mare înțelepciune. – Marcus Tullius Cicero

83. Nu există păcat mai mare decât prostia. – Oscar Wilde

84. Există două feluri de idioți: cei care renunță să facă ceva pentru că au primit o amenințare și cei care cred ceva pentru că amenință. – Paulo Coelho

 

Citate despre prosti

Citește următoarele citate despre prostie spune de autori străini, dar și de români.

 

85. Să nu te crezi prostul satului, nu e modest. – Valeriu Butulescu

86. Prostia este eternă şi invincibilă. – Alexandru Paleologu

87. Prostia este o suferinţă nedureroasă a inteligenței. – Emil Cioran

88. Nu poți prosti cu vorba o pisică așa cum poți prosti un câine. – Jerome Klapka Jerome

89. Prostul cel mai prost e prostul alterat de filosofie. – Lucian Blaga

90. Numai prostia poate să n-aibă intermitențe. – Grigore Moisil

91. Cu cât regula e mai strictă, cu atât capul care a conceput-o e mai prost. – Jean de la Bruyere

92. Prost nu e cel ce nu înţelege unele lucruri, cât de multe, ci acela care le înţelege pe toate pe dos. Nicolae Iorga

93. Orice prost poate şti, scopul este să înţelegi. – Albert Einsteinâ

94. Un prost care nu spune niciun cuvânt nu se deosebeşte de un savant care tace. – Moliere

95. O oarecare doză de prostie este necesară pentru a fi bun soldat. – Florence Nightingale

96. Pentru a reuşi nu este suficient să fii stupid, trebuie să ai și bune maniere. – François-Marie Arouet de Voltaire

97. Să fii prost, egoist și să ai o sănătate bună sunt trei cerințe pentru a fi fericit, deși dacă prostia lipsește celelalte nu mai contează. – Gustave Flaubert

98. Dacă nu există întrebări stupide, atunci ce gen de întrebări pun proștii? Devin brusc deștepți în timp ce pun întrebările? – Scott Adams

 

Citate profunde despre prostie

Citește cele mai profunde citate despre prostie.

 

99. S-a dovedit că un prost nu poate conduce decât oameni inteligenţi. Vasile Ghica

100. Prostul nu-ţi intră în suflet cu plugul, ci cu buldozerul. Vasile Ghica

101. Viața este grea. Este și mai grea dacă ești prost. – John Wayne

102. Omul poate lupta împotriva răului, dar împotriva prostiei este neajutorat. – Henry Miller

103. Sute de oameni înțelepți nu pot face lumea un paradis, dar un singur idiot este de ajuns pentru a o transforma într-un Iad. – Raheel Farooq

104. Există doar două căi către fericire în viață: prostia extraordinară sau averea uriașă. – Ziad K. Abdelnour

105. Nu suport când oamenii spun „urmează-ți inima”. Acesta nu este un motiv moral suficient de bun pentru a urmări pe cineva. – Karl Kristian Flores

106. Când vreau să îmi amintesc de prostie, mai ales de a mea, deschid televizorul. – Dejan Stojanovic

107. Căci împotrivirea proștilor îi ucide și liniștea nebunilor îi pierde… – Biblia, Pildele lui Solomon 1:32

108. Prostia va avea întotdeauna avantajul numărului (celor posedați de ea). – Henri-Frédéric Amiel

109. Oamenii proști învață mai mult de la proști, decât proștii de la înțelepți. – Cato cel Bătrân

110. Inima înțelepților este în casa de jale, iar inima celor fără minte este în casa petrecerii. – Biblia, Eclesiastul 7:4

111. S-a întâlnit hoțul cu prostul.  (Zicala românească)

112. Că ești prost, că ești deștept – prostia ți-o plătești! – Nicolae Mareș

113. Să-ți ferești capul de frig și de prostie. – Maica Tereza

114. Dacă sunt un prost, cel puțin sunt unul care se îndoiește și nu invidiez pe nimeni pentru certitudinea înțelepciunii sale de dânsul aprobată. – George Gordon Byron

 

Sperăm că ți-a plăcut această listă cu citate despre prostie. Fiecare om poate să simtă că e înconjurat numai de prostie, dar se poate doar ca celălalt să nu se facă înțeles. Oricare ar fi cazul, aceste citate te pot face să te gândești la firea omului care nu se schimbă niciodată sau să râzi de momentele care sunt cu adevărat prostești.

Până la urmă, un lucru e cert: te poți naște prost, dar e tragic să mori prost. Citește, învață și alege citatele despre prostie care ți se par potrivite. O zi fără să citești sau fără să afli ceva nou este o zi pierdută, iar noi oamenii nu avem timp de pierdut.



sâmbătă, 27 august 2022

FARMECUL CRUCII


Crucea-i pâine cotidiană
crucea-i cale către mâine
zi de zi și rană de rană
poate veșnicia vine
Crucea-i calea către mâine
crucea-i salvarea noastră
suferința doar rămâne
și tot ea pasăre măiastră
Crucea-i salvarea noastră
zi de zi rană de rană
valul roz marea albastră
crucea-i pâine cotidiană
Cărare de la rău la bine
crucea-i cale către m(â)ine
Costel Zăgan, CEZEISME II

PR. VISARION ALEXA, 7 CUVINTE ALE IUBIRII

 * Un profesor de română minunat: el a fost omul cu cartea în viața mea. 

* Cred, totuși, că fiecărui profesor trebuie să i se ridice o statuie.

* Un loc fără un om sfânt, fără un om binecuvântat este un non-sens.

* Liturghia devine un moment de contemplare și unire cu Dumnezeu.

* Civilizațiile străvechi făceau un lucru admirabil: pe oamenii bătrâni îi așezau în centrul comunității.

* Vedem oameni tineri la televizor, care vorbesc, care fac show, dar bine-ar fi să înțelegem că tinerețea se îmbolnăvește, ajunge bătrânețe, și se întâmplă cu noi accidentul fatal, moartea.

* Sfântul Isac Sirul spune că iadul este cea mai de jos treaptă a cunoașterii lui Dumnezeu. 

duminică, 3 iulie 2022

DESPRE COSTEL ZĂGAN

 cv- Costel Zăgan

Costel Zăgan s-a născut la 20 ianuarie 1958, în satul Tudor Vladimirescu, aflat atunci în comuna Ringhileşti, iar în prezent în comuna Albeşti, judeţul Botoşani. Părinţii, Ioan şi Elena, sunt originari din Bucovina.
Urmează gimnaziul în satul natal. Este absolvent al Liceului de cultură generală "A.T. Laurian", Botoşani, promoţia 1977, şi licenţiat al Facultăţii de Litere, Universitatea "Al. I. Cuza", Iaşi, cu lucrarea "Natură şi eros la Eminescu".
Este căsătorit şi are cinci copii: doi băieţi şi trei fete.
Publică: poezii, aforisme, epigrame şi altele în revistele Colloquium, Convorbiri Literare, Intertext, Poezia, Hyperion, Timpul, Absolut Cultural.
A debutat editorial pe 18 decembrie 2005, cu volumul "Hiperbole blitz", la Editura Axa, Botoşani.
A mai publicat "Cezeisme" în 2008.
Pe 11 octombrie 2012 a publicat online volumul de versuri "Gravitaţia sufletului".
21 august 2014, Editura AXA, publică volumul de poeme Erezii second hand , de Costel Zăgan .
28 mai 2015, Editura AXA, Botoșani, publică romanul cibernetic, DEȘERTUL DE CATIFEA, de Costel Zăgan.
Pe 14 martie 2013,revista 21Artemotion l-a desemnat pe Costel Zăgan - SCRIITORUL ZILEI , publicându-i-se poemul "Sentinţa-i divină" şi proza "Paraşutist şi îndrăgostit".
Prezent în antologiile:
"Porni Luceafărul", Botoşani, 1995
"Nord - Antologia poeţilor botoşăneni de azi", 2009
"Însemne", Bacău, 2010
"Poeme hai hui- antologie de poezie", Editura Singur, Târgovişte ; Editura Grinta, Cluj-Napoca ; octombrie, 2012
"Însemnele unei tăceri- antologie de poezie -2012",Editura ROVIMED PUBLISHERS,Bacău, decembrie 2012
"Amprente temporale- antologie de poezii cronopediene",Braşov, mai 2013
"Autograf pentru m(â)ine-lirică, proză şi arte platice", Adjud, 2014
Aprecieri critice
Gellu Dorian (2005):
"Costel Zăgan debutează târziu cu un mănunchi de "poeme blitz", după ce prezenţa lui discretă, retras fiind la o şcoală din judeţul Botoşani ca profesor de limba română, în presa literară a atras atenţia, în mod special, asupra laconismului scrisului său."
Aprecieri critice anterioare debutului în volum:
Mihai Ursachi (Cronica", 1981):
Scrieţi cu uşurinţa aparentă a celui cu dotaţie nativă; cum în orice bine se ascunde de regulă şi reversul său , uşurinţa cu care se pare că puteţi compune riscă să se transforme în frivolitate. În totalitate însă, poeziile îmi dau despre Dvs. imaginea unui poet în plină devenire de la care ne putem aştepta la minuni. Am putut desluşi în poezii multă sesibilitate şi o bună stăpânire a uneltelor lirice. Fragilitatea Dumneavoastră poate fi forţa Dumneavoastră.
Emil Brumaru (SLAST, 1982):
Bucuros că pot scrie fără ezitare lângă Costel Zăgan cuvântul talent, îmi îngădui să-l arăt tuturor cu sufletul! Un nou partener de călătorii spre azur!
Ioanid Romanescu (Convorbiri Literare, 1983):
Nu ştim ce vârstă şi ce profesie aveţi, nu ştim de când scrieţi şi de ce aţi apelat la noi cu exagerată sfială. Noi nu declarăm genii, nu ne batem cu pumnii în piept că vom face şi vom drege, nu avem posibilitatea să vă publicăm masiv (după expresia altora), pentru că (după expresia noastră) nu visăm în locul altora. Noi vă mângâiem ameninţându-vă: sunteţi un talent care ar trebui bătut pentru a scrie. Luaţi-vă în serios, pentru că aveţi ce spune! Şi nu uitaţi că artistul nu e un simplu martor care-şi manifestă uimirea, ci o conştiinţă care deranjează.
Emil Druncea scria pe 25 decembrie 2010 într-o cronică la apariţia volumului "Însemne", o antologie cu 48 de poeţi din întreaga ţară:
Şi iată poetul autoironiei, Costel Zăgan! O ironie fină, de rang superior străbate poeziile publicate în antologia "Însemne".
Să exemplificăm!, cum ar spune profa de română: "Ce poftă am să fiu nemuritor/şi Doamne nu-s decât doar trist", atunci când oamenii normali sunt trişti, "nemuritorul" nu-i "decât doar trist"!
El revendică într-una şi orice: "iubirile femeilor frumoase", drept pedeapsă că există, iar moartea se miră şi ea de-o asemenea revendicare, "când naiba să te ia eşti muritor", de unde deducem că nu Domnia Sa Moartea trebuie să-l ia, ci naiba, că e muritor, vorba ceea, Moartea îi ia doar pe nemuritori!
Un joc al legităţilor universale întors pe dos de către marele autoironic.
Domnul Zăgan îşi revendică şi dreptul la o stea fiindcă există, creând iarăşi un joc întors al legităţilor: oamenii cred că fiecare pământean are câte o stea în care merge după moarte sau că la moartea fiecăruia cade câte o stea, dar ironicul poet ne trimite şi la steaua-star, pentru că, nu-i aşa, este în "Paradisul aparenţelor".
Când nu e ironic, e "binevoitor"cu iubita: "Cad stele de pe sânii tăi femeie/firmamentul discret ţi-l descheie", avid să afle cum arată firma de sub firmament, cum ar zice chiar poetul. ("Hainele demodate ale nopţii")
Ironic, deşi nu pare la prima citire, este şi "Poem de sus", unde lacrimile iubitei sunt arteziene, adică urcă, iar ochii iubitei sunt indecent de albaştri, toate acestea pentru că cerul şi-a dezbrăcat norii.
Cititorii acestor poezii pot depista şi filosofia de viaţă a poetului, metaforele pe care şi le ia în serios ca să creeze o POEZIE ironică de cea mai foarte extraordinară calitate.
Marian Dragomir a scris în "22 de amprente" (prefaţă la "Amprente temporale", mai 2013):
Creaţia din cuvânt este marca poetului Costel Zăgan, la care Dumnezeu guvernează viaţa neexplorată a omului, "Dumnezeu este Cuvântul/suflecaţi-aş moarte" (Incompatibilitate mondială). Relevant în descifrarea menirii poetului este poemul "Artă poetică", dezvăluindu-i concepţia despre viaţă şi lume, "în ficare zi/urc/câte-un/vers/din Golgota".
Mihaela Meravei a scris în "Amprente ale sufletului gravate pe file de timp" (prefaţă la "Amprente temporale", mai 2013):
Poet, aforist, scriitor, Costel Zăgan ne va încânta cu un grupaj divers de poeme. De la poezia scurtă de esenţă, trecând prin ludicul unor poezii în rimă, până la poezia de dragoste declarativă.
Limbajul lejer, versurile pline de o învăţătură transmisă prin umor, uşor ironică, face ca poemele lui Costel Zăgan să fie citite cu plăcere şi interes: "În fiecare zi/urc/câte-un/vers/din Golgota" (Artă poetică).
Nu metafora este punctul forte al versurilor scrise de poetul Costel Zăgan, mai degrabă mesajul transmis de ele, ca şi cum citeşte gândurile unui "hâtru plin de glume", parafrazându-l pe marele Vasile Alecsandri: "Nebunul/satului/Urlă/de/plăcere/În/jurul/bisericii" (Zonă erogenă).
Florentina Toniţă a scris în articolul "Costel Zăgan - poetul ereziilor târzii":
Debutul târziu (la 47 de ani, cu "Hiperbole blitz") nu denotă o autoexcludere a poetului din piaţa literară, ci mai degrabă o amânare a mărturisirii livreşti (stricto sensu). Departe de a fi un autor prolific, Costel Zăgan este totuşi un bun strateg, el desfăşurându-şi poemele în pagini de reviste, pe bloguri sau site-uri de specialitate, rămânând însă permanent într-o stare de reverenţioasă timiditate cu propria poezie.
Dovedind o fervoare direct proporţională cu o anume vibraţie nedisimulată la inefabilul poetic, Costel Zăgan îşi asumă timbrul liric personal, cu un discurs sincer, fără exuberanţe şi contemplaţii inutile, chiar dacă uneori abundă în autoironii iscoditoare sau versuri vag melodramatice, cărora le conferă, însă, un aer de sensibilitate mereu în alertă.
Deşi pare să fie tributar poeziei tradiţionaliste, în vers clasic, Costel Zăgan îşi surprinde cititorul cu poeme îndrăzneţe, scormonitoare, dar lipsite de stridenţe lingvistice. Poetul îşi asumă astfel o etică a cuvântului, el rămâne credincios sieşi, dar şi culturii în care s-a născut şi a creat.
Poemele lui Costel Zăgan nu cad în desuetudine, o anume mirare şi o sprinteneală a rimei asigurând poeziei coerenţa lirică atât de necesară, rima fixând, de fapt, mesajul poetic al discursului.
Insistenţa tematică (Eminescu, Poetul, dragostea etc.), relieful extrem de personal în care se desfăşoară, alături de o predispoziţie naturală pentru imagini poetice care dezvoltă aceste tematici, fac din Costel Zăgan un autor care permanentizează starea de poezie, o cultivă şi o transmite semenilor săi fără orgoliu, dar cu o responsabilitate care tinde să devină, în sine, o profesie.
De remarcat, la Costel Zăgan, generozitatea faţă de poezia confraţilor săi, care trece dincolo de statutul de simplu cititor. Prin aceasta rostul său se multiplică, aşteptăm ca şi confraţii să îl (re)citească şi să îl (re)cunoască.
Interviu[modificare]
Paul Ungureanu a realizat un interviu cu Costel Zăgan, în Revista Hyperion nr. 2 din 2001,la rubrica "Dialoguri":
Costel Zăgan: A fi profesor la ţară înseamnă să poţi face un pas. Un pas din infern în... prezent!
- Când aţi debutat în învăţământ şi ce lucruri v-au marcat în această frumoasă profesiune de dascăl, ce esta ocolită de mulţi tineri în zilele noastre din cauza unei mici retribuţii?- Prin urmare, am "debutat" în învăţămînt de... două ori. În 1977, câteva luni, până la plecarea la oaste şi, după lăsarea la vatră, la şcoala din satul natal, unde se învăţau, pe vremea aceea, zece clase.M-a marcat, în chip deosebit, atmosfera tinerească şi plină de elan. Era cât pe ce să spun: elan revoluţionar! Dar să ştiţi că aşa era. Revoluţia era în mine, în noi,în dorinţa noastră de-a "înşfăca"... munţii, de a-i... răsturna şi de-ai... pune la loc! La locul lor: lângă cer!
- Cum erau copiii, elevii?- Fiind din aceeaşi localitate cu ei, erau dificili şi... minunaţi! Porneam împreună, să cucerim... Everestul limbii române! Încă mai urcăm!Cu mâinile sufletului "însângerate" de stânci, epitete şi metafore! În buzunare, flutura, şi atunci, şi acum, vântul!
- Şi totuşi, de ce, după zece ani de la terminarea faculăţii, nu aţi dat examenul de licenţă?- În timpul facultăţii, am fost remarcat de profesorii: Elvira Sorohan, Mihai Drăgan şi Constantin Parfene. Am pregătit pentru licenţă lucrarea "Natură şi eros la Eminescu", sub coordonarea regretatului profesor universitar Mihai Drăgan, care şi-a întrerupt viaţa, din nefericire, în anul 1993.Amân, din varii şi încurcate motive, prezentarea licenţei. Între timp caut alt coordonator, nu al destinului, ci al lucrării în cauză. La întretăierea mileniului doi cu... următorul, "riscă" să-mi ia sub oblăduire universitară lucrarea pentru licenţă în litere, doamna profesor Noemi Bomher. Probabil că voi fi licenţiat, după... o mie de ani de la absolvirea Facultăţii de Litere! NU un veac,ci un mileniu de singurătate. Pentru mine! În 1982, m-am căsătorit cu învăţătoarea Doina Alupoaie. Repartizată la şcoala din satul meu natal, unde eu funcţionam, deja, ca profesor suplinitor de limba şi literatura română, încă din 1979.Între 1983 şi 1989, pun la cale, împreună cu nevastă-mea,... cinci copii. Trei fete şi doi băieţi. La această oră, copiii se află pe următoarele trepte (ale destinului propriu): Diana-Mihaela, anul IV, Liceul Pedagogic Botoşani; Monica, anul III, acelaşi liceu; Marius-Ilie, anul I, Liceul "Demostene Botez", Truşeşti; Ioana-Loredana, clasa a VII-a, Şcoala Tudor Vladimirescu; Andrei-Victor,clasa a V-a,aceeaşi şcoală.
- De unde aveţi această pasiune arzătoare pentru scris şi literatură?- Dragostea pentru literatură, pentru poezie în special, cred că îmi vine de la mama şi... un frate al bunicului din partea tatălui, un călugăr iubitor de buchie scrisă. Au urmat în ordine cronologică învăţătorii: Constansa şi Constantin Costânceanu, Dumitru Gheorghiţă. Apoi, profesorii de limba şi literatura română: Ioan Lăcătuşu, Cornelia Popa şi poetul Dumitru Ţiganiuc.Un loc aparte pentru formarea gustului meu pentru literatură l-a avut Cenaclul de la Casa Corpului Didactic, condus cu dragoste şi competenţă de poetul şi profesorul Dumitru Ţiganiuc. Tot aici l-am întâlnit, licean fiind, şi pe poetul Mihai Munteanu.Cam pe-atunci, are loc şi întâlnirea cu extraordinarul om şi poet Lucian Valea şi cu mai tinerii şi... "încăpăţânaţii" întru poezie - Gellu Dorian, Val Guraliuc, Constantin Bojescu, Lucian Alecsa, George Luca şi, bineînţeles, cu acel argint viu, metaforic vorbind, Emil Iordache!
- Într-un interviu anterior am pus o întrebare poetului şi prof. Mihai Munteanu, din Cordăreni, în legătură cu menirea dascălului de ţară. Cu ce se confruntă el în prezent?- Menirea lui nu s-a schimbat, cred, de la... Ion Creangă încoace. Tot trebuie să ia acea bucăţică de humă, cu suflet, numită copil, şi să o poarte, modelând-o continuu, nestrivindu-i liniile proprii de forţă, către lumina viitorului. Viitor care, fiind tot de aur (ca pe vremea lui Eminescu!) e normal(!), aproape inaccesibil majorităţii copiilor de ţărani. Totuşi, să nu ne... întunecăm! Soarele raţiunii, încă, e deasupra orizontului! Al raţiunii şi al speranţei! Doamne-ajută!
- Trăind în mediul rural, cum reuşiţi să ţineţi pasul cu toate noutăţile de pe plan cultural şi literar?- Pentru mine, viaţa la ţară nu este o întâmplare, o obligaţie profesională, ci este... o opţiune. Pentru sufletul meu de... Atlas (...rural?, nicidecum!), (între)ruperea contactului cu această viaţă ar însemna... moartea! Fizică şi... metafizică!Viaţa la ţară, pentru mine, nu este un exil!Iată, îi am aici, în bibliotecă, lângă mine, mereu, pe Urmuz, Aristotel, Kafka, Dinescu, Eliade, Eminescu, Shakespeare, Borges, Noica, Pleşu, Eugen Ionescu, Liiceanu ş.a.m.d. Şi, peste tot, nu pot scăpa de el!... Costel Zăgan!Şi, încă ceva: facultatea deşi am "făcut-o" la fără frecvenţă, fiind şi căsătorit, având şi copii, fiind profesor suplinitor (cum sunt şi în prezent, fiind plătit ca atare), deşi am absolvit o facultate, neavând... patalamaua la mână, punga mi-e mai mult... goală. Aşa că nu am avut şi nu am niciun fel de motivaţie... financiară, pentru o asemenea opţiune, având - pe atunci - şi o jumătate de normă la C.A.P. (Cooperativa Agricolă de Producţie, pentru cei mai tineri) să-mi pot întreţine familia destul de numeroasă, deci facultatea nu a fost numai un... chin ontologic şi antologic, ci şi o voluptate axiologică! Zău!Legătura cu exteriorul (eu fiind miezul destinului propriu şi personal) mi-a fost favorizată de cărţi şi reviste: Caiete botoşănene (Hyperion), Convorbiri Literare, Ateneu, România Literară, Luceafărul, SLAST, Familia,Steaua, Freamăt de codru, Poezia.Pe plan literar, am debutat, ca orice poet de mai multe ori.Mai întâi, în revista Liceului "A.T. Laurian", Botoşani, prin anii 1973-1974, apoi în ziarul judeţean Clopotul (1977). După aceea în Flacăra lui Adrian Păunescu, Familia, Caiete botoşănene.În 1983, am luat Premiul revistei Steaua, la Festivalul de poezie "Poemele luminii"; în 1995, de asemenea, Premiul Asociaţiei Scriitorilor din Moldova, Iaşi, la Porni Luceafărul... Tot în 1995, îmi apare volumul "Poeme infracţionale", scris şi "manufacturat" în Penitenciarul Botoşani, unde,... singurătatea mea a hibernat un an şi jumătate, din motive, pardon, cauze, arhicunoscute şi... depăşite, din fericire!Totuşi, nu pot trece cu vederea, din această perioadă, înfiinţarea revistei (cu circuit închis) "Caietele lui Cain", interviul pe care mi l-a luat revista Timpul (Iaşi), prin persoana lui Viorel Ilişoi: "Dacă vrei să scrii o poezie, cheamă-ţi avocatul!" (decembrie 1995), publicarea unei pagini "Poezii din închisoare", în revista Timpul, ianuarie 1996 şi un grupaj de poezii în revista Hyperion (Caiete botoşănene) nr.1-2, 1995, la rubrica "Poezia spaţiului concentraţionar."
- Când v-aţi apropiat de jurnalism?- M-am apropiat când, liber fiind şi... şomer, am urmat aşa-numitele cursuri de iniţiere, susţinute, cu aplomb pedagogic, profesional şi... părintesc, de numiţii: Radu Câjvăneanu şi Lucia Olaru Nenati. Sus-numitele cursuri m-au îmbolnăvit pe viaţă de jurnalism, de patima de a scrie, nu numai poeme, ci şi Lecturi perpendiculare şi alte articole, în care îmi tăiam craca de sub picioarele... minciunii şi (im)posturii (im)personale. Aşa că am mai publicat prin: Colloquium (revista-meteor a lui Valerian Ţopa), Hyperion (Caiete botoşănene), Convorbiri Literare, Poezia, Jurnalul de dimineaţă, Jurnalul de Botoşani şi Dorohoi. Altceva? Am revenit în învăţământ... în satul natal, după un ocol... postuniversitar pe la Botoşani.
- Alte gânduri?- Am descoperit: inventemele, hipersonetele( cezeismele), lecturile perpendiculare şi braşovismele. Dar - atenţie! - nu le-aş fi descoperit, dacă nu le-aş fi inventat!Şi, să nu uit (cum aş putea?): am gata pentru tipar un volum de hipersonete, intitulat "Ghinişor antishakespeare", şi un alt volum de poeme - "Hiperbole blitz". Volume ce-şi aşteaptă sponsorii cam demult.Pentru edificarea cititorilor şi nu numai, ultimul hipersonet din "Ghinişor antishakespeare":
Finul lui Shakespeare
Zic zău lui Dumnezeu poete
zic zău te-ai întrecut pe tine
că nişte fumuri ai celeste
şi arzi cu flăcări mioritico-străine
Zic zău te-ai întrecut pe tine
ţi-ai luat şi umbra înainte
ţi-ai tras şi nişte ţoale în fine
ai contracandidaţi atât în cer şi în morminte
Ţi-ai luat şi umbra înainte
şi nişte fumuri ai celeste
tratezi de sus şi în cuvinte
zic zău lui Dumnezeu poete
Zic zău te-ai întrecut pe tine
ţi-aştepţi doar naşul care nu mai vine
(Lipsa semnelor de punctuaţie, de aici ca şi din destin, îmi aparţine!) Vă mulţumesc pentru răbdarea Dvs!
- La fel, şi eu vă mulţumesc pentru sinceritatea debordantă a răspunsurilor!

COSTEL ZĂGAN

Mâinile se roagă mângâind, iubito Despre tine înfloreşte teiul despre sânii tăi în floare ceru-mbracă-n stele cheiul valul mării rău mă doar...