Rugăciunea acționează în sensul credinței noastre.
Costel Zăgan, Inventeme
* Frunza bate spre galben, în patru acte biblice: geneza-apocalipsa, viața și moartea.(Costel Zăgan)
Natura Cuvântului, ca bază a existenței ipostatice și izvor al vieții, rămâne neschimbată și nemicșorată și în Hristos.
*** În direcția refacerii legăturii cu Dumnezeu, legătură stricată prin păcat, Iisus trebuia să împace pe Dumnezeu cu omul.
*** Sângele Mielului dumnezeiesc, care nu sfârșește niciodată de-a curge și de-a se împărtăși, are o putere de curățire reală a tuturor celor ce se împărtășesc din el.
*** Singur Hristos mântuiește.
IISUS HRISTOS SAU RESTAURAREA OUMULUI
TEODOR DUME
TĂCERE, SE MOARE
nimeni nu vrea să moară chiar dacă
mâinile adunate lângă piept
pliază liniștea din durerea ascunsă
în lumina fugărită de întuneric
tot ce a fost să fie a fost
ce trebuia să fie este
dincolo de orizont
plouă
viața topită până la os
picură încet
și-ngustează aleea
înspre un Dumnezeu lacom
mult pre lacom pentru o viață simplă
nicio lumină nu e atât de puternică
încât să licăre în interiorul ei
dar înainte de toate se moare
tăcere
***
toate-mi sunt străine, deși-mi par încă familiare
ca unui basarabean panoul gării Basarab
ori unui arab aroma de kebab
când n-are poftă de mâncare
toate sunt fantome-n ceață, deși încă mă ating
ca fumul șaormeriilor pe fluturele alb
care zboară peste gara Basarab
la ora când grătarele se sting
Zile otrăvite de speranță
zile otrăvite de iubire
ura de-o să ia vacanță
lumea dacă-i mănăstire
COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
despre poeți - mai puțin în ziua de azi
(absolvenții triști ai iluziei despre care se
vorbește cu pioșenie
la ora când se închid cimitirele )
numai atât cât să poți afla ceva compromițător
numai atât cât să te poți îndrăgosti de o
legendă sau
să înveți disprețul suveran (”O, râsul
satisfăcut al proștilor! ”)
numai atât cât în oglindă să-ți
batjocorești chipul cu o imagine
bat clopotele aici în singurătatea morții
mi-e a pelin și a sunete deșucheate
pe aceste pământuri târzii peste care noaptea fluieră a pagubă
mai e puțin și va bate o altă înviere a
simțurilor
(lămurește-ți unghiul adult al nașterii tale!)
în rest numai bine
DUMNEZEUL MEU! Doamne, iartă-mă, ce-aș vrea să mor! Că sunt copil, dar viața-i prea amară, Inima mi-e tristă și tâmplele mă dor, Amicii nu-...