RELIEF NERVOS

 Sufăr

ca

un

munte

ba

de înălțime

ba

de prăpăstii

și

plâng

din cer

revărsându-mă

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE

 De la biserică mă întorc precum din copilărie: surâzând!

                           Costel Zăgan, Inventeme

   

TOMA DE KEMPIS, URMAREA LUI HRISTOS:

 * Cea mai înaltă trudă a noastră deci să fie aceea de a gândi adânc la viața lui Iisus Hristos.

SFÂNTUL IOAN CASIAN

 * Din orice fel de pricină ar clocoti mânia în noi, ea ne orbește ochii sufletului și nu-i lasă să vadă soarele dreptății.

EVAGRIE PONTICUL

*** Dintre gînduri, singur cel al slavei deșarte lucrează cu multe mijloace. El cuprinde aproape toată lumea și deschide ușile tuturor dracilor, făcându-se ca un fel de trădător viclean al cetății.

                             FILOCALI A I

MARIN TARANGUL, TEOLOGIE ȘI SPIRITUALITATE, 2025

 *** Omul este singur cu credința lui.

Și este singur pentru că și credința îl duce la marginile acelei singurătăți unde faptele omului nu mai pot vorbi, pentru că acolo omul nu mai este pe nimic stăpân.

IULIA HASDEU

 DUMNEZEUL MEU!

Doamne, iartă-mă, ce-aș vrea să mor!

Că sunt copil, dar viața-i prea amară,

Inima mi-e tristă și tâmplele mă dor,

Amicii nu-s, banalitatea mă-nconjoară;

Aș vrea să mor: nici nu mai pot să plâng,

Mi-e rău de viață: lacrimile mă răcoresc,

Durerea lumii, totuși, în inimă s-o strâng,

Că moartea-i bună, iar somnul mai firesc!

Traducere din franceză: Costel Zăgan

CRISTIAN BĂDILIȚĂ, SACRU ȘI MELANCOLIE, TIMIȘOARA, 1997

 Dar când e vorba de Iisus, politicul dispare.

CE ESTE IADUL?

 Iadul este existența chinuită pe planul eternității.

Este deficiența spiritului, deformarea, fără speranță de îndreptare, a vieții sufletești.

E neputința spirituală împreunată cu disperarea, produsă de conștiința veșnicei perpetuări a acestei stări.

E neputința iubirii, a comuniunii.

DUMITRU STĂNILOAE, IISUS HRISTOS SAU RESTAURAREA OMULUI, SIBIU, 1943

B. STEFFEN

 * Iadului i se supune numai cine se supune păcatului.

IARBA MĂ SALUTĂ-N VERDE

 Mă odihnesc rugându-mă

mă odihnesc în Dumnezeu

visul cotrobăiește prin materie

visul mă împinge înainte

Costel Zăgan, ODE GINGAȘE