Doamne, și cu Tine mă simt tot singur?!
Costel Zăgan
* Frunza bate spre galben, în patru acte biblice: geneza și apocalipsa, viața și moartea.(Costel Zăgan)
Viața-i
când
te trezești
și
nu știi
de ce
și-i
mulțumești
lui
Dumnezeu
sau
aproapelui tău
sau dragostei
sau
nimănui
COSTEL ZĂGAN, POEME POLIȚISTE
* Cea mai înaltă trudă a noastră deci să fie aceea de a gândi adânc la viața lui Iisus Hristos.
* Din orice fel de pricină ar clocoti mânia în noi, ea ne orbește ochii sufletului și nu-i lasă să vadă soarele dreptății.
*** Omul este singur cu credința lui.
Și este singur pentru că și credința îl duce la marginile acelei singurătăți unde faptele omului nu mai pot vorbi, pentru că acolo omul nu mai este pe nimic stăpân.
DUMNEZEUL MEU!
Doamne, iartă-mă, ce-aș vrea să mor!
Că sunt copil, dar viața-i prea amară,
Inima mi-e tristă și tâmplele mă dor,
Amicii nu-s, banalitatea mă-nconjoară;
Aș vrea să mor: nici nu mai pot să plâng,
Mi-e rău de viață: lacrimile mă răcoresc,
Durerea lumii, totuși, în inimă s-o strâng,
Că moartea-i bună, iar somnul mai firesc!
Traducere din franceză: Costel Zăgan
* Pentru speculația spirituală, lumea este un nume colectiv care cuprinde tot ceea ce numim patimi... Acolo unde patimile încetează, lumea s...