Vino nu pot să mai aștept
COSTEL ZĂGAN, NEMĂRGINIRI ÎNTR-UN VERS
Ce mai este asăzi este
ce mai este asăzi mâine
omul spune o poveste
lumea cică nu mai vine
Ce mai este astăzi mâine
de mai este ieri vreodată
piatra seamănă c-o pâine
ca și umbra ta măi fată
De mai este ieri vreodată
cine spune acum poveste
lumea Doamne-i necurată
când mai este astăzi este
Ce mai este astăzi mâine
totuși rău-i cel mai bine
COSTEL ZĂGAN, CEZ(E)ISME II
Cu gurile căscate
cărțile ne-așteaptă
supremă libertate
când lectura-i faptă
COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Despre tine înfloreşte teiul
despre sânii tăi în floare
ceru-mbracă-n stele cheiul
valul mării rău mă doare
Despre sânii tăi în floare
toate florile-mi vorbesc
dragostea care pe care
demon cu chip îngeresc
Toate florile-mi vorbesc
ceru-mbracă-n stele cheiul
dorul meu prea omenesc
despre tine înfloreşte teiul
Despre sânii tăi în floare
îngerii nu pot să zboare
(din volumul „Cezeisme II”)
*** toate-mi sunt străine, deși-mi par încă familiare ca unui basarabean panoul gării Basarab ori unui arab aroma de kebab când n-are poft...