Mă odihnesc rugându-mă
mă odihnesc în Dumnezeu
visul cotrobăiește prin materie
visul mă împinge înainte
Costel Zăgan, ODE GINGAȘE
duminică, 9 noiembrie 2025
marți, 14 octombrie 2025
CIORAN, SFÂRTECARE, 1979
Nu ne putem închipui eternitatea decât eleminând tot ce e pieritor, tot ce contează pentru noi.
S. BULGAKOV, TRAGEDIA FILOSOFIEI, 1927
Natura Cuvântului, ca bază a existenței ipostatice și izvor al vieții, rămâne neschimbată și nemicșorată și în Hristos.
luni, 15 septembrie 2025
DUMITRU STĂNILOAE
*** În direcția refacerii legăturii cu Dumnezeu, legătură stricată prin păcat, Iisus trebuia să împace pe Dumnezeu cu omul.
*** Sângele Mielului dumnezeiesc, care nu sfârșește niciodată de-a curge și de-a se împărtăși, are o putere de curățire reală a tuturor celor ce se împărtășesc din el.
*** Singur Hristos mântuiește.
IISUS HRISTOS SAU RESTAURAREA OUMULUI
YUVAL NOAH HARARI, NEXUS, 2024
* Puterea inteligenței artificiale ar putea supraalimenta conflictele existente, învrăjbind umanitatea.
* ”Adevărul”este înțeles drept ceva ce reprezintă exact anumite aspecte ale realității.
marți, 8 iulie 2025
LITERATURA ROMÂNĂ CONTEMPORANĂ POEZIA, EDITURA ART CREATIV, BUCUREȘTI, 2020
TEODOR DUME
TĂCERE, SE MOARE
nimeni nu vrea să moară chiar dacă
mâinile adunate lângă piept
pliază liniștea din durerea ascunsă
în lumina fugărită de întuneric
tot ce a fost să fie a fost
ce trebuia să fie este
dincolo de orizont
plouă
viața topită până la os
picură încet
și-ngustează aleea
înspre un Dumnezeu lacom
mult pre lacom pentru o viață simplă
nicio lumină nu e atât de puternică
încât să licăre în interiorul ei
dar înainte de toate se moare
tăcere
vineri, 9 mai 2025
DAN SOCIU, PORC ȘI SENTIMENTAL, ÎNȚELEPT ȘI RĂU, Editura Polirom, 2021
***
toate-mi sunt străine, deși-mi par încă familiare
ca unui basarabean panoul gării Basarab
ori unui arab aroma de kebab
când n-are poftă de mâncare
toate sunt fantome-n ceață, deși încă mă ating
ca fumul șaormeriilor pe fluturele alb
care zboară peste gara Basarab
la ora când grătarele se sting
D.Q.
Zile otrăvite de speranță
zile otrăvite de iubire
ura de-o să ia vacanță
lumea dacă-i mănăstire
COSTEL ZĂGAN, AXIOMELE LUI DON QUIJOTE
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)